Tipuri de diabet

Diabetul zaharat este o boală a sistemului endocrin asociată cu modificări patologice ale nivelurilor hormonale și insuficiențe metabolice.

Până în prezent, boala nu poate fi eradicată (eliminată complet). Procesul distructiv din organism poate fi încetinit prin medicamente și terapie dietetică, dar este imposibil să-l opriți și să-l porniți în direcția opusă.

Principalul simptom al bolii este o creștere cronică a nivelului de glucoză din sânge. Cauzele și natura evoluției bolii diferă, așa că este împărțită în mai multe tipuri.

Tipurile de diabet zaharat (DM) sunt definite de Organizația Mondială a Sănătății și nu au diferențe fundamentale în întreaga lume medicală. Diabetul zaharat de orice tip nu este o boală contagioasă.

Tipificarea patologiei

Există mai multe tipuri de boală, unite de un simptom principal - creșterea concentrației de glucoză în sânge. Clasificarea diabetului zaharat este determinată de cauzele apariției acestuia. Se iau în considerare și metodele de tratament utilizate, sexul și vârsta pacientului.

Tipuri de diabet acceptate în medicină:

• primul tip este insulino-dependent (IDDM 1) sau juvenil;
• al doilea este non-insulino-dependent (NIDDM 2), sau rezistent la insulină;
• diabet zaharat gestațional (GDM) în perioada perinatală la femei;
• alte tipuri specifice de diabet, inclusiv:
• afectarea celulelor β pancreatice la nivel genetic (varii de diabet MODY);
• patologii ale funcției exocrine a pancreasului;
• patologii ereditare și dobândite ale glandelor exocrine și funcțiile acestora (endocrinopatii);
• diabetul cauzat farmacologic;
• diabet zaharat ca urmare a infecțiilor congenitale;
• Diabet asociat cu patologii genomice și defecte ereditare;
• scăderea glicemiei a jeun (zahăr din sânge) și scăderea toleranței la glucoză.

Prediabetul este o stare limită a organismului când nivelul glicemic este crescut (toleranță afectată la glucoză), dar nivelurile de zahăr din sânge „nu ating” valorile digitale general acceptate corespunzătoare diabetului adevărat. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS 2014), peste 90% dintre pacienții endocrinologi suferă de al doilea tip de boală.

Potrivit statisticilor medicale, există o tendință clară de creștere a numărului de cazuri în întreaga lume. În ultimii 20 de ani, numărul diabeticilor de tip 2 s-a dublat. GDM reprezintă aproximativ 5% din sarcini. Tipurile de diabet specific sunt extrem de rare și ocupă un procent mic în statisticile medicale.

După sex, NIDDM 2 este mai frecvent la femei în perioada de premenopauză și în timpul menopauzei. Acest lucru se datorează modificărilor stării hormonale și creșterii kilogramelor în plus. La bărbați, cel mai frecvent factor în dezvoltarea diabetului de tip 2 este inflamația cronică a pancreasului cauzată de efectele toxice ale etanolului.

Diabet zaharat insulino-dependent (tip 1)

Diabetul de tip 1 se caracterizează prin incapacitatea celulelor pancreatice. Organul nu își îndeplinește funcția endocrină (intrasecretorie) de producere a insulinei, hormonul responsabil cu alimentarea organismului cu glucoză. Ca urmare a acumulării de glucoză în sânge, organele nu primesc o nutriție adecvată, inclusiv pancreasul însuși.

Pentru a imita producția naturală a hormonului endocrin, pacientului i se prescriu injecții de insulină medicală cu durate diferite de acțiune (scurtă și lungă), precum și terapie dietetică, pe viață. Clasificarea diabetului zaharat de tip 1 este dictată de diferitele etiologii ale bolii. Tipul de boală dependent de insulină are două cauze: genetice și autoimune.

Cauza genetică

Formarea patologiei este asociată cu capacitatea biologică a corpului uman de a transmite semnele sale caracteristice și abaterile patologice generațiilor ulterioare. În ceea ce privește diabetul, un copil moștenește o predispoziție la boală de la părinți sau rude apropiate cu diabet.

Important! Predispoziția este moștenită, dar nu boala în sine. Nu există nicio garanție 100% că un copil va dezvolta diabet.

Cauza autoimuna

Apariția bolii este cauzată de o defecțiune funcțională a sistemului imunitar, când, sub influența factorilor negativi, produce în mod activ anticorpi autoimuni care au un efect distructiv asupra celulelor organismului. Declanșatorii (impulsul) pentru lansarea proceselor autoimune sunt:

• comportament alimentar nesănătos combinat cu inactivitate fizică;
• eșecul proceselor metabolice (carbohidrați, lipide și proteine);
• deficit critic de colecalciferol și ergocalciferol (vitamina D) în organism;
• patologii ale pancreasului de natură cronică;
• antecedente de oreion (oreion), rujeolă, virus herpes Coxsackie, virus Epstein-Barr, citomegalovirus, hepatită virală A, B, C;
• stres (ședere prelungită într-o stare de stres neuropsihologic);
• alcoolism cronic;
• tratament incorect cu medicamente care conțin hormoni.

IDDM se dezvoltă la copii, adolescenți și adulți sub treizeci de ani. Varianta din copilărie a diabetului zaharat forma 1a este asociată cu infecții virale complicate. Forma 1b apare la tineri și copii pe fondul proceselor autoimune și al predispoziției ereditare. Boala se dezvoltă de obicei rapid în câteva săptămâni sau luni.

Diabet zaharat rezistent la insulină (tip 2)

Diferența dintre al doilea tip de diabet și primul este că pancreasul nu încetează să producă insulină. Glucoza este concentrată în sânge și nu este livrată în celulele și țesuturile organismului din cauza lipsei de sensibilitate a acestora la insulină - rezistență la insulină. Până la un anumit punct, tratamentul se realizează prin medicamente hipoglicemice (scăderea zahărului) și terapie dietetică.

Pentru a compensa dezechilibrul din organism, pancreasul activează producția de hormon. Lucrând în regim de urgență, organul se uzează în timp și își pierde funcția intrasecretorie. Diabetul de tip 2 devine dependent de insulină. O scădere sau pierdere a susceptibilității celulare la hormonul endogen este asociată în primul rând cu obezitatea, care perturbă metabolismul grăsimilor și carbohidraților.

Acest lucru este valabil mai ales pentru obezitatea viscerală (depunerea de grăsime în jurul organelor interne). În plus, cu excesul de greutate corporală, fluxul sanguin este îngreunat din cauza numeroaselor plăci de colesterol din interiorul vaselor, care se formează în timpul hipercolesterolemiei, care însoțește întotdeauna obezitatea. Celulele corpului se confruntă astfel cu o lipsă de resurse nutritive și energetice. Alți factori care influențează dezvoltarea NIDDM includ:

• abuz de alcool;
• dependență gastronomică de mâncăruri dulci;
• boli cronice ale pancreasului;
• patologii ale inimii și ale sistemului vascular;
• excesul de alimentație pe fundalul unui stil de viață sedentar;
• terapie hormonală incorectă;
• sarcina complicata;
• ereditate nefavorabilă (diabet la părinți);
• suferinţă.

Boala se dezvoltă cel mai adesea la femei și bărbați cu vârsta peste 40 de ani. În același timp, diabetul de tip 2 este latent și poate să nu prezinte simptome pronunțate timp de câțiva ani. Testarea precoce a nivelului de glucoză din sânge poate dezvălui prediabet. Cu un tratament adecvat, starea prediabetică este reversibilă. Dacă se pierde timp, acesta progresează și NIDDM este ulterior diagnosticat.

Lada diabet

În medicină, se folosește termenul „Diabet 1,5” sau denumirea de diabet Lada. Aceasta este o tulburare autoimună a producției de hormoni și a insuficienței metabolice care apare la adulți (cu vârsta peste 25 de ani). Boala combină primul și al doilea tip de diabet. Mecanismul de dezvoltare corespunde IDDM, cursul latent și manifestarea simptomelor sunt similare cu NIDDM.

Declanșatorii dezvoltării patologiei sunt bolile autoimune din istoria pacientului:

• inflamație neinfecțioasă a articulațiilor intervertebrale (spondilită anchilozantă);
• boala ireversibilă a sistemului nervos central - scleroza multiplă;
• patologia inflamatorie granulomatoasă a tractului gastrointestinal (boala Crohn);
• inflamația cronică a glandei tiroide (tiroidita Hashimoto);
• artrita juvenila si reumatoida;
• schimbarea culorii (pierderea pigmentului) a pielii (vitiligo);
• patologia inflamatorie a mucoasei colonului (colită ulceroasă);
• afectarea cronică a țesutului conjunctiv și a glandelor exocrine (sindromul Sjögren).

În combinație cu o predispoziție ereditară, tulburările autoimune duc la progresia diabetului Lada. Pentru a identifica boala, se folosesc metode de diagnostic de bază, precum și microscopia sângelui, care determină concentrația imunoglobulinelor din clasa IgG la antigene - ELISA (testul imunosorbent legat de enzime). Terapia se realizează prin injecții regulate de insulină și corecție nutrițională.

Forma gestațională a bolii

GDM este un tip specific de diabet care se dezvoltă la femei în a doua jumătate a perioadei perinatale. Boala este depistată cel mai adesea în timpul celui de-al doilea screening programat, când viitoarea mamă este supusă unui examen complet. Principala caracteristică a GDM coincide cu diabetul de tip 2 – rezistența la insulină. Celulele corpului unei femei gravide își pierd sensibilitatea (sensibilitatea) la insulină din cauza corelării a trei motive principale:

• Modificări hormonale. În timpul gestației, sinteza de progesteron (un hormon sexual steroidian) crește, blocând producția de insulină. În plus, hormonii endocrini ai placentei, care tind să inhibe producția de insulină, câștigă putere.
• Dublarea sarcinii asupra corpului feminin. Pentru a asigura o nutriție adecvată copilului nenăscut, organismul are nevoie de o cantitate crescută de glucoză. O femeie începe să consume mai multe monozaharide, ceea ce face ca pancreasul să sintetizeze mai multă insulină.
• Creșterea greutății corporale datorită scăderii activității fizice. Glucoza, care intră din abundență în organism, se acumulează în sânge, deoarece celulele refuză să accepte insulina din cauza obezității și a inactivității fizice. Viitoarea mamă și fătul într-o astfel de situație se confruntă cu deficiență nutrițională și înfometare de energie.

Spre deosebire de diabetul de tip 1 și de tip 2, diabetul gestațional este un proces reversibil, deoarece moleculele de insulină și funcționalitatea pancreasului sunt păstrate.

Tacticile terapeutice selectate corect garantează eliminarea patologiei după naștere în 85% din cazuri. Principala metodă de tratare a GDM este dieta „Tabelul nr. 9” pentru diabetici. În cazuri dificile, se folosesc injecții cu insulină medicală. Medicamentele antihiperglicemice nu sunt utilizate din cauza efectelor lor teratogene asupra fătului.

În plus

Tipuri specifice de diabet sunt determinate genetic (diabetul MODY, unele tipuri de endocrinopatii) sau provocate de alte patologii cronice:

• boli ale pancreasului: pancreatită, hemocromatoză, tumoră, fibroză chistică, leziuni mecanice și operații la nivelul glandei;
• insuficiență funcțională a glandei pituitare anterioare (acromegalie);
• creșterea sintezei hormonilor tiroidieni (tirotoxicoza);
• patologia hipotalamo-hipofizo-suprarenală (sindrom Itsenko-Cushing);
• tumori ale cortexului suprarenal (aldosterom, feocromocitom etc.).

O patologie diabetică separată, diabetul insipid, se caracterizează printr-o scădere a producției de hormon hipotalamic vasopresină, care reglează echilibrul fluidelor din organism.

Măsuri de diagnosticare

Diagnosticul de diabet zaharat (de orice tip) este posibil numai pe baza rezultatelor microscopiei sângelui de laborator. Diagnosticarea constă în mai multe studii secvenţiale:

• Test de sânge clinic general pentru a identifica procesele inflamatorii ascunse din organism.
• Test de sânge (capilar sau venos) pentru conținutul de glucoză. Se face strict pe stomacul gol.
• GTT (testarea toleranței la glucoză). Se efectuează pentru a determina capacitatea organismului de a absorbi glucoza. Testul de toleranță este o extragere de sânge de două ori: pe stomacul gol și la două ore după o „încărcare de glucoză”, care este o soluție apoasă de glucoză preparată într-un raport de 200 ml de apă la 75 g. substante.
• Analiza HbA1C pentru nivelul hemoglobinei glicozilate (glicate). Pe baza rezultatelor studiului, se evaluează o retrospectivă a nivelurilor de zahăr din sânge din ultimele trei luni.
• Biochimia sângelui. Sunt evaluate enzimele hepatice aspartat aminotransferaza (AST), alanina aminotransferaza (ALT), alfa-amilaza, fosfataza alcalina (ALP), bilirubina (pigmentul biliar) si nivelurile de colesterol.
• Un test de sânge pentru concentrația de anticorpi la glutamat decarboxilază (anticorpi GAD) determină tipul de diabet zaharat.

Valori de referință ale zahărului din sânge și indicatori de boală

Analiza	Pentru zahăr	Test de toleranță la glucoză	Hemoglobina glicată
normă	3,3 - 5,5	< 7,8	⩽ 6%
prediabet	5,6 – 6,9	7,8 – 11,0	de la 6 la 6,4%
diabet zaharat	> 7.1	> 11.1	Mai mult de 6,5%

Pe lângă microscopia sângelui, se examinează un test general de urină pentru a determina prezența glucozei în urină (glicozurie). La persoanele sănătoase nu există zahăr în urină (pentru diabetici, norma acceptabilă este de 0,061 - 0,083 mmol/l). De asemenea, se efectuează un test Rehberg pentru a detecta albumina proteică și creatinina produsă de metabolismul proteic în urină. În plus, sunt prescrise diagnostice hardware, inclusiv un ECG (electrocardiogramă) și o ecografie a cavității abdominale (cu rinichi).

Rezultate

Medicina modernă clasifică diabetul zaharat în patru tipuri principale, în funcție de patogeneza (originea și dezvoltarea) bolii: insulino-dependent (tip 1 IDDM), non-insulino-dependent (tip 2 NIDDM), gestațional (GDM la femeile gravide), specific (DM include mai multe tipuri de boli cauzate de defecte genetice sau patologii cronice). Diabetul gestațional care se dezvoltă în perioada perinatală este vindecabil. Starea de prediabet (toleranță afectată la glucoză) este considerată reversibilă dacă este diagnosticată precoce.